CINEFAN

Îmi aluneci în gând ca roua rece din ziua începută, 
orb mă crezi tu în plină noapte, grav şi tăcut, 
zâmbesc şi merg ascultând foşnetele vorbelor tale, 
gândind din pas în pas că o sărutare pe buze..vreau! 
  
Cine ar zice "nu" să te rupă din trebi şi oftaturi prelungi? 
Lasă-mă să te privesc printr-o ferăstruie clară ce o zăresc de mult, 
mi-e greu, înţelege copilă, că nu zic vorbe, simţirile-mi sunt vină. 
Ah, ah ce pot face când o stea moare şi iubirea deodat' îmi tresare, 
ca nişte acorduri ample în fiece moment de prelungă, amară visare. 
  
Ochii din depărtare nu se pot opri din privit, tânjesc şi ei... 
întrebări apar în chipuri mii: "ce şi-or spune intim cei doi"? 
lumina se stinge uşor şi două siluete pleacă în sensuri rătăcite, 
cu promisiuni că ziua ce urmează va naşte imagini sinonime, 
acelaşi loc cu suflete protagoniştilor şi un nou început. Vrei?