Le Voyage de ballone rouge, de Iulia Alexandra Voicu"Filmul surprinde, într-o manieră boemă, o lume a artiştilor: Juliette Binoche interpretează rolul unei mame singure (ce ia parte la realizarea unor spectacole cu marionete), care îşi creşte copilul, pe Simon, cu ajutorul lui Song, o tânără chinezoaică, studentă la film în Franţa [...]
Relaţia dintre băieţel si tânăra care are grijă de el este una de prietenie între doi oameni de vârste diferite, dar uniţi prin călătoria balonului roşu: Song realizează un filmuleţ cu Simon şi balonul roşu, Simon este urmărit de balonul roşu (la staţia de metrou, în metrou, acasă, la muzeu - unde vede balonul pictat într-un tablou, apoi îl zăreşte deasupra muzeului etc.)"
Relaţia dintre băieţel si tânăra care are grijă de el este una de prietenie între doi oameni de vârste diferite, dar uniţi prin călătoria balonului roşu: Song realizează un filmuleţ cu Simon şi balonul roşu, Simon este urmărit de balonul roşu (la staţia de metrou, în metrou, acasă, la muzeu - unde vede balonul pictat într-un tablou, apoi îl zăreşte deasupra muzeului etc.)"
Realistul Maurice Pialat, de Andrei Rus
"Din convingerea că cinematografia e mai fascinantă prin ceea ce ascunde decât prin ce arată, evită să-şi înceapă filmele cu tipul de expoziţiune în care nu se întâmplă nimic până când aflăm cinece- cum, aşa cum refuză să-şi gândească protagoniştii ca puzzle-uri din care nu lipseşte nicio piesă – adică să-i facă bidimensionali, să-i schematizeze. Mai mult, cineaştii belgieni îşi încurajează actorii să nu „joace”, fiindcă dezaprobă tendinţa de a reduce o varietate infinită de chipuri la câteva expresii uşor de descifrat. [...]
Pe Pialat îl deosebeşte de regizorii „Nouvelle Vague” şi o altă caracteristică importantă, acesta nefiind un cinefil înrăit şi necitând în niciunul dintre filmele sale alte creaţii iubite aparţinând celei de-a şaptea arte. De fapt, aşa cum prietenul şi
„rivalul” de o viaţă, regizorul Claude Berri, declara într-o intervenţie televizată, Maurice Pialat a apărut asemenea unei comete în peisajul cinematografiei franceze a anilor ’60, venind de nicăieri şi părând incapabil să producă „urmaşi artistici”, într-o era interesată de un tip de cinema îmbibat de persoana autorilor.[...]
De multe ori, Pialat nu le spunea actorilor când sunt filmaţi şi când nu. Deşi scenariile sale erau extrem de minuţios scrise, fiind detaliate la milimetru, aproape întotdeauna se improviza în timpul filmării, toţi participanţii (inclusiv tehnicienii sau secretara de platou) fiind invitaţi de acesta să fie în permanenţă prezenţi psihic şi să îşi aducă aportul personal asupra operei. Existau, de asemenea, zile întregi în care nu se trăgea nici măcar un cadru. Dacă Pialat nu se simţea inspirat de ceva din exterior, pur şi simplu, deşi înconjurat de o echipă întreagă, oprea temporar filmarea. Pentru el, realizarea unui film implica inspiraţie, spontaneitate şi o contribuţie puternică din
partea actorilor"
Pe Pialat îl deosebeşte de regizorii „Nouvelle Vague” şi o altă caracteristică importantă, acesta nefiind un cinefil înrăit şi necitând în niciunul dintre filmele sale alte creaţii iubite aparţinând celei de-a şaptea arte. De fapt, aşa cum prietenul şi
„rivalul” de o viaţă, regizorul Claude Berri, declara într-o intervenţie televizată, Maurice Pialat a apărut asemenea unei comete în peisajul cinematografiei franceze a anilor ’60, venind de nicăieri şi părând incapabil să producă „urmaşi artistici”, într-o era interesată de un tip de cinema îmbibat de persoana autorilor.[...]
De multe ori, Pialat nu le spunea actorilor când sunt filmaţi şi când nu. Deşi scenariile sale erau extrem de minuţios scrise, fiind detaliate la milimetru, aproape întotdeauna se improviza în timpul filmării, toţi participanţii (inclusiv tehnicienii sau secretara de platou) fiind invitaţi de acesta să fie în permanenţă prezenţi psihic şi să îşi aducă aportul personal asupra operei. Existau, de asemenea, zile întregi în care nu se trăgea nici măcar un cadru. Dacă Pialat nu se simţea inspirat de ceva din exterior, pur şi simplu, deşi înconjurat de o echipă întreagă, oprea temporar filmarea. Pentru el, realizarea unui film implica inspiraţie, spontaneitate şi o contribuţie puternică din
partea actorilor"
