Jan Svankmejer s-a născut la Praga în 1934 şi s-a dedicat iniţial teatrului, studiind la Academia de Arte Scenografice din oraşul natal. De aici şi până la a deveni artist grafic nu fost decât o chestiune de timp, energia creatoare şi resorturile interioare plurivalente găsindu-şi extensii în cinematografia animată. De fapt, Svankmejer şi-a dobândit consacrarea printre profesionişti şi ulterior în rândul marelui public datorită animaţiei. Prima lucrare în acest domeniu datează încă din 1964 şi se numeşte Ultimul truc (Poslední trik până Schwarcewalldea): doi magicieni, Mr. Schwarzwald şi Mr.Edgar, dau proba proprilor virtuozităţi în domeniu, fapt ce conduce la o dispută cu un final violent.
Între 1964 şi 1972, Svankmajer realizează an de an 14 scurt metraje, până când este forţat de către stat să se oprească din lucru, datorită prestigiului în creştere şi conţinutului din ce în ce mai riscant pe care creaţiile sale le-ar fi putut provoca în rândul audienţei. Această interdicţie a durat până în 1980, când a apărut Prăbuşirea Casei Usher (Zá¡nik domu Usheru), adaptare după opera omonimă a autorului preferat Edgar Allan Poe.
În filmele sale, Svankmajer lucrează cu marionete, folosind tehnica stop-motion. Cu toate acestea, a folosit, de asemenea, actori reali, maşini, figuri din lut, scheletele de animale şi multe alte lucruri. Svankmajer rămâne un artist al stărilor ambigue, fapt ce nu îl împiedică să aibă un oarecare simţ al umorului. Acesta a fost inspirat de lucrările lui Edgar Allan Poe (Prăbuşirea Casei Usher), Lewis Carroll, Johann Wolfgang Goethe, gândurile filosofice ale Marchizului de Sade, printre altele…
Articol complet pe mixul de cultura
Între 1964 şi 1972, Svankmajer realizează an de an 14 scurt metraje, până când este forţat de către stat să se oprească din lucru, datorită prestigiului în creştere şi conţinutului din ce în ce mai riscant pe care creaţiile sale le-ar fi putut provoca în rândul audienţei. Această interdicţie a durat până în 1980, când a apărut Prăbuşirea Casei Usher (Zá¡nik domu Usheru), adaptare după opera omonimă a autorului preferat Edgar Allan Poe.
În filmele sale, Svankmajer lucrează cu marionete, folosind tehnica stop-motion. Cu toate acestea, a folosit, de asemenea, actori reali, maşini, figuri din lut, scheletele de animale şi multe alte lucruri. Svankmajer rămâne un artist al stărilor ambigue, fapt ce nu îl împiedică să aibă un oarecare simţ al umorului. Acesta a fost inspirat de lucrările lui Edgar Allan Poe (Prăbuşirea Casei Usher), Lewis Carroll, Johann Wolfgang Goethe, gândurile filosofice ale Marchizului de Sade, printre altele…
Articol complet pe mixul de cultura
Trimiteți un comentariu