Incepand de vineri 27 februarie 2009 festivalurile de film invadeaza Bucurestiul adormit si satul dupa lunile de petrecere dintre ani. Prima editie a Festivalului filmului belgian francofon ne face cu ochiul si ne invita sa ne dezmortim din relasurile noastre si se statorniceste timp de o saptamana, 27 februarie - 5 martie, la sala Elvira Popescu a Institutului francez.
Productiile cinematografice provenite din Valonia si Bruxelles vor fi prezentate în versiune originala cu subtitrare în limba romana. Intrebarea si raspunsul vin prompt. Da, intrarea este...platibila, dar cu siguranta merita efortul si veti ramane cu o amintire cine-vizuala frumoasa.
Gala de deschidere de vineri 27 februarie, de la ora 19.00, aduce in premieră in Romania proiectia filmului Mana omului fara cap ("Où est la main de l’homme sans tête ?” (Belgia, 2007), in prezenţa realizatorilor Guillaume si Stephane Malandrin. Sper ca programul festivalului preluat de pe site-ul Insitutului francez sa va ademeneasca macar la vizionarea a cel putin un film si la o intalnire speciala cu oamenii de film belgieni prin productiile proprii.
Vineri 27 februarie – Seara de deschidere
ora 19.00 Mâna omului fără cap (Où est la main de l’homme sans tête?)
Sâmbătă 28 februarie
ora 16.00 Sesiune specială „20 ani Operaţiunea Satele Româneşti”/
Session spéciale “Les vingt ans de l’Opération villages roumains” documentare
ora 18.00 HOP/ HOP de Dominique Standaert – 2002 – comedie dramatică
ora 20.30 Ce te face fericit (Ca rend heureux) de Joachim Lafosse – 2006 - comedie
Duminică 1 martie
ora 16.00 Manneken Pis, copilul care plouă (Manneken Pis, l’enfant qui pleut)de Anne Lévy-Morelle – 2008 - documentar
ora 18.00 Aisberg/ L’Iceberg de Dominique Abel, Fiona Gordon, Bruno Romy – 2005 - comedie
ora 20.00 Scurt-metrage marca La Cambre (Courts-métrages de la Cambre -Selecţie de scurt-metraje de animaţie realizate la Şcoala Naţională Superioară de arte vizuale La Cambre)
ora 16.00 Sesiune specială „20 ani Operaţiunea Satele Româneşti”/
Session spéciale “Les vingt ans de l’Opération villages roumains” documentare
ora 18.00 HOP/ HOP de Dominique Standaert – 2002 – comedie dramatică
ora 20.30 Ce te face fericit (Ca rend heureux) de Joachim Lafosse – 2006 - comedie
Duminică 1 martie
ora 16.00 Manneken Pis, copilul care plouă (Manneken Pis, l’enfant qui pleut)de Anne Lévy-Morelle – 2008 - documentar
ora 18.00 Aisberg/ L’Iceberg de Dominique Abel, Fiona Gordon, Bruno Romy – 2005 - comedie
ora 20.00 Scurt-metrage marca La Cambre (Courts-métrages de la Cambre -Selecţie de scurt-metraje de animaţie realizate la Şcoala Naţională Superioară de arte vizuale La Cambre)
Luni 2 martie
ora 18.00 Contra curentului/ Contre courant de Zlatina Rousseva – 2007 - documentar
ora 20.00 HOP/ HOP
Marţi 3 martie
ora 18.00 Scurt-metrage marca La Cambre (Courts-métrages de la Cambre)
ora 20.00 Ce te face fericit (Ca rend heureux)
Miercuri 4 martie
ora 18.00 Manneken Pis, copilul care plouă (Manneken Pis, l’enfant qui pleut)
ora 20.00 Aisberg (L’Iceberg)
Joi 5 martie – Seara de închidere
ora 19.00 Sunetele nisipului (Si le vent soulève les sables) de Marion Hänsel – 2007 - dramă
ora 19.00 Sunetele nisipului (Si le vent soulève les sables) de Marion Hänsel – 2007 - dramă
Filmul este “arta” si “document”, imbinare reusita de “atmosfera” (desertul american cu ale sale splendori), “itinerariu” prin mediile americane contemporane (”miscarea” hippie; “relatia” avocat-politist - replica “Ne vedem mai tarziu” este sugestiva; tinerii si dorintele lor imediate - scena din cafenea), critica din subtext la adresa ipocriziei si violentei gratuite cu referinta culturala in cazul indienilor americani si a populatiei afro-americane; supralicitarea cu functie moralizatoare a eternelor modele americane de reprezentare, in special cand e vorba de numele personajului principal - Captain America- si “documentul” vizual la care participa cei doi “easy riders” inpreuna cu… companioanele lor, ma refer la parada americana plina de fast cand excesele de orice fel sunt permise. Din acest punct de vedere ceea ce se va intampla imediat dupa aceea este “sustinut”, argumentat scenaristic. Daca pentru unii scena din necropola nu isi gaseste locul in film, personal o vad - scena- ca pe o continuare fireasca a exceselor prezentate inainte. Ordinea “exceselor” ar fi:
1. reuniunea hippiotilor (exces sexual si religios);
);
2. relatia dintre institutiile americane cu tinta directa la forma de exprimare libera (exces la adresa indivizilor cu parul lung etc… si excesul de “putere”: repet aici relatia avocat-politist);
3.excesul de putere, de natiune plina de fast ( sarbatoarea de Mardi Gras -”multumesc, Wikipedia!”
4. excesul de traire si simtire din “scurtcircuitul” vizual, aproape experiment cinematografic, in care cei patru “alienati” isi pregatesc sfarsitul anuntat ca intr-un videoclip.;
5. excesul de forta, de violenta, de brutalitate din final, o optiune regizorala de “iesire” din cadru, daca vreti “peisaj”, a personajelor-obervator pe care ni le-a propus.
Mai putin prin tema si mai mult prin tehnica, “Easy Rider” poate cu usurinta sa fie incadrat in “New Wave”-ul american. Tehnica “flash-forward”-ului este o noutate fara indoiala.
Muzica este grozava si insoteste fiecare personaj, are o tema si “spune” ceva despre fiecare personaj. Daca filmul ar fi fost realizat un pic mai tarziu, “Riders On the Storm” (The Doors), in loc de “Born to Be Wild” (Steppenwolf), ar fi fost cu siguranta o optiune extraordinara. Dar aceasta este o simpla afinitate muzicala….
O remarca “tender” la comentariul Mirunei (http://cineclub.wordpress.com/alienarea/) in ceea ce priveste conceptul de “alienare”. In “Easy Rider”, “debusolarea şi lipsa de direcţie ” ca “mărci ale alienării” sunt mai putin prezente, as zice fortate. Aici e vorba mai degraba de maturizare (de aici “debusolarea si lipsa de directie”), nu intamplator este un road-movie, iar alienarea poate fi vazuta ca o supra-tema a filmului cand se pune in oglinda “modelul” de civilizatie a indienilor-americani versus rezultatul alterat, “degenerat” al societatii americane unde festivismul si violenta sunt “marcile” noii realitati.