Suntem in plina revolutie! In anii '80 a fost lansata o eticheta "The Video Killed The Radiostar!". Cu toate acele albume si videoclipuri realizate de regizori consacrati, eu mi-am declarat adoratia pentru ce se facea in urma cu mai bine de doua decenii. Ar trebui sa ocup spatiul blogului de pana acum cu fiecare album care mi-a placut, cu fiecare videoclip care are la baza un scenariu inteligent si bine scris. Nu cred ca as avea destula energie si loc aici pentru un astfel de "drum" inapoi in timp!Evolutia videoclipurilor, caci despre ele vreau sa vorbesc, incepe atunci si, am observat, ca in ultimii ani inspiratia regizorilor a avut de suferit. In afara de ce am vazut in anii '90 la cantareti, precum Bjork, Tori Amos, My Chemical Romance, Daft Punk (proiectul Interstela 555) s.a., nu am gasit o evolutie in ideea de videoclip. Ici-colo o incercare, dar nimic asumat pana la capat. Acum traim perioada unui nou statement: "The Internet Killed the Videostar", cu albume si videoclipuri care pot fi descarcate de pe Internet in premiera, cu lansari si concursuri in randul fanilor (de pilda, contest-ul organizat de R.H.C.P pentru videoclip-ul Charlie). Incet, usor, pe nesimtite si sigur suntem martorii schimbarii platformei media.
In 2006, au aparut primele exprimari o data cu FutureSex/LoveSounds, albumul lansat de Justin Timberlake si produs, pregatiti-va, de numai putin de cinci oameni (Danja, Rick Rubin, Timbaland, Justin Timberlake si will.i.am). Eram martorii noului sound, "the fuure sound". Eu nu am crezut in intregime in acest proiect. In regula, suna bine, videoclipuri dragute (Sexy Back, in special). Unii vedeau noul, in timp ce eu detestam kitsch-ul unui videoclip care, se preuspune, trebuia sa ajute albumul in vanzari. Am avut si o confirmare: videoclipul pentru 4 minutes, cu Madonna si acelasi Justin in featuring.
Will. I am, "eminenta cenusie" a trupei Black Eyed Peas (BEP), produce acest "future sound" clamat, cum am zis mai devreme, cu trei ani in urma. Future sound-ul este completat, de aceasta data, de un mult asteptat video-sound. Va propun sa ascultati albumul THE E.N.D. (The Energy Never Dies), dupa care sa vizionati aceasta "capodopera" in materie de videoclip care este "Boom Boom Pow", primul single extras de pe album. Asa ceva am mai vazut doar la "pionierii" muzicii electronice din anii '70, anume Kraftwerk in Musique Non Stop. Cu siguranta, aceasta exprienta audio-video deschide drumul altor artisti! Aceasta este alegerea mea de-acum!
"The concept of the video is the Peas' birth into the digital afterlife. So the transformation is us going into a sort of birth or cocoon and coming out the other end as forms of energy. It's a parallel to the music industry. Now everything is downloaded."
Ideea primului multimedia show ii apartine tot lui Andy Warhol. Anii '66-67 inseamna pentru Warhol productia pentru "The Velvet Underground and Nico" - albumul (considerat de critici vremii "the most influential record ever") si "The Exploding Plastic Inevitable" - show-ul. Ce intelegea Warhol prin multimedia, termen pe care noi il folosim azi, ca si cum orice explicatie ar fi prea mult? Prestatiile live ale trupei "The Velvet Underground and Nico" erau insotite vizual de poiectii fragmentare din filmele lui Warhol, in timp ce "membrii" Fabricii dansau in ritmurile muzicii. Un multimedia show uman si creativ, care anticipa tehnologia inceputului de mileniu doi, din ce in ce mai virtuala si tele-spatiala, departata de ce ar trebui si, oricat de dur ar suna, apropiata de ce se vrea, adica de o 'cablare" a functiilor noastre la "centralele" tehnologice.
