Matteo (Marcelo Mastroianni) este un "veteran" (încă) în viaţă, care porneşte din Sicilia în lungul drum spre oraşele italiene pentru a-şi vizita copiii cu nume de operă (Tosca, Norma), un drum în "sus" şi în "jos" în amintiri şi în realitatea plină de freamăte. Povestea este spusă prin ochii personajului încărunţit, cu dioptrii mărite ca într-un desen animat cu Mickey Mouse, înzestrat cu un umor şi un simţ al realităţii copleşitoare. Ca şi în "Cinema Paradiso", Giuseppe Tornatore aduce în prim-plan vârstele personajelor, tonul melancolic şi imagini încântătoare despre naştere, copilărie, responsabilitatea adulţilor şi moarte. Este uimitor cum un tânăr regizor ca Tornatore poate să aibă viziunea maturităţii personajului Matteo, căruia îi lasă libertate de exprimare şi o credibilitate remarcabilă, lucru evident posibil şi datorită "ştiinţei" proprii lui Marcelo Mastroianni de a juca un personaj şi un om care ar putea fi chiar el. În spatele naivităţii lui Matteo în re-întâlnirile cu fiii şi nepotul, toţi aceştia având o poveste a devenirii şi căderii lor (cariera politică cu orice preţ, lumea modei şi "avantajele" ei, o căsătorie de nevoie pentru o "sarcină" neaşteptată, muzica de operă şi sinuciderea) se află luciditatea camuflată şi speranţa că "stanno tutti bene". Mai mereu auzim din gura lui Matteo că tot ce se întâmplă este de fapt un "imbroglio", o minciunea nefericită cu care adesea ne amăgim pentru a putea continua să sperăm.
Drumul va fi revelaţia contrariului pentru vârstnicul Matteo, când elemente anticipatorii îi vor tăia calea, fie că e vorba de nefericita soartă a coloniei de pensionari părăsiţi şi singuri în iluzii, printre care se remarcă prezenţa personajului feminin în interpretarea lui Michelle Morgan, fie că asistăm la situaţiile tragi-comice în care tânărul hoţ este straşnic pălmuit de victimă. Sa nu uitam nici pe cerşetorii din marele oraş, care devin noii negustori pe asfaltul pictat cu chipul Mona Lisei! Doar pentru câteva momente, timpul haotic al mulţimii da senzaţia de îngheţ, când informaţii importante sunt transmise de Matteo de la telefonul public.
Stările pe care le simţi vizionând filmul sunt contradictorii şi definesc un stil plăcut, simplu şi cu mesaj care continuă povestirea magică începută în acea declaraţie pentru viaţă şi film numită "Cinema Paradiso".
Trimiteți un comentariu