C'est alors qu'apparut le renard :
Bonjour dit le renard.
Bonjour, répondit poliment le petit prince, qui se retourna mais ne vit rien.
Je suis là, dit la voix, sous le pommier...
Qui es-tu? dit le petit prince. Tu es bien poli...
Je suis un renard, dit le renard.
Viens jouer avec moi, lui proposa le petit prince. Je suis tellement triste...
Je ne puis pas jouer avec toi, dit le renard. Je ne suis pas apprivoisé.
Ah! pardon, fit le petit prince.
Mais, après réflexion, il ajouta :Qu'est-ce que signifie "apprivoiser" ?
Tu n'es pas d'ici, dit le renard, que cherches-tu?
Je cherche les hommes, dit le petit prince. Qu'est-ce que signifie "apprivoiser" ?
Le petit prince, Antoine de Saint-Exupéry
Invitatie la un film de multe, multe stele in natura si in sufletul unei fetite care incearca sa raspunda la intrebarea "ce inseamna sa imblanzesti?". O vizionare in trei - eu, Liliana si Igor- la cinema Union, duminica dupa-amiaza cand soarele isi intindea razele catre noi, dupa ce zile in sir norii densi i-au tinut calea si dorinta de a ne incalzi. Refugiu: sala de cinema pustie, populata totusi la puterea a treia de cei dornici de o poveste fascinanta in sanul naturii si a puterii ei regenerative. Luc Jacquet, regizorul, realizeaza o incursiune in flora si fauna mediului inconjurator, pornind de aceasta data de la extraordinarul text filosofic pentru copii si adulti scris de Antoine de Saint-Exupéry, "Micul Print". Dupa ce realizase in 2005 un documentar despre colonia de pinguini (La marche de l'empereur), Luc "recidiveaza" cum nu se poate mai bine in aceasta poveste inspirata si rescrisa in maniera proprie, intitulata "Vulpea si fetita".
Amintirile rememorate de fetita devenita mama sunt de de o prospetime si candoare care farmeca auzul si incanta vizual inca de la primii pasi in imensitatea "dumbravii minunate" si a "locuitorilor" de feluri si marimi distincte. Intrebarile fetitei vin din curiozitatea de a cunoaste si de a cerceta ce pare strain, salbatic, neimblanzit. Legile naturii sunt si legile dupa care va functiona si se va dezvolta fetita-mama. Filmul este povestea prieteniei, a riscurilor si incercarilor prin care trec cele doua personaje de care este imposbil sa nu te atasezi timp de un ceas si jumatate.
Timpul trece, anotimpurile se succed emotionant in vietile fetitei si ale vulpii Titou. Personaje noi apar in decorul vast al padurii: ursul, lupii, un linx cam flamand si vietati ascunse in pestera obscura si rece de stalactite si stalagmite. Vulpea e intotdeauna acolo, langa fetita curioasa si ratacita in drumul ei spre casa. Gresesc, fetita nu vrea acasa decat in momentul cand vocea paterna o striga, rupand-o de visele si cautarile in "sauvage"-ul pe care numai un copil pare sa il patrunda, din naivitatea si puritatea varstei fragede. Nu e loc aici pentru maturii care nu inteleg si nu percep vocile naturii, asa cum numai fetita va reusi in final sa ii inteleaga mecanismele si respiratia continua. Comunicarea va fi realizata prin intermediul unui fluieras cu valori incantatorii, gata confectionat din resursele de lemn ale universului in care simpatica si inteligenta fetita intra fara teama.
Filmul s-ar fi putut termina aici. Nu e si cazul lui Luc Jacquet! E nevoie de o "lectie" din care sa invatam ca nu putem poseda, ca nimic din ce credem ca este al nostru nu ne apartine cu adevarat daca nu iubim. Filmarile macro in stil Discovery Channel, Animal Planet, National Geographic fac apel la emotia si frumusetile ascunse, adesea neglijate si "ucise" de mana omului care apasa pe tragaci pentru a domina si a cuceri natura din care, in mod curios, si el face parte. "Contaminarea" cu realitatea fetitei va fi pentru Titou un adevarat soc, un refuz chinuitor si categoric de neinteles pentru fetita. Ascensiunea din final si reintalnirea cu vulpea pe un alt nivel de intelegere vor contribui semnificativ la raspunsul din intrebarea initiala.
Un film de neratat, insa atentie de vazut doar pe marele ecran, altfel aveti de pierdut foarte mult (e) din spectacolul cinematografic propus de "ochii" sensibili ai lui Luc Jacquet. Pe locuri, fiti gata, start!
Bonjour dit le renard.
Bonjour, répondit poliment le petit prince, qui se retourna mais ne vit rien.
Je suis là, dit la voix, sous le pommier...
Qui es-tu? dit le petit prince. Tu es bien poli...
Je suis un renard, dit le renard.
Viens jouer avec moi, lui proposa le petit prince. Je suis tellement triste...
Je ne puis pas jouer avec toi, dit le renard. Je ne suis pas apprivoisé.
Ah! pardon, fit le petit prince.
Mais, après réflexion, il ajouta :Qu'est-ce que signifie "apprivoiser" ?
Tu n'es pas d'ici, dit le renard, que cherches-tu?
Je cherche les hommes, dit le petit prince. Qu'est-ce que signifie "apprivoiser" ?
Le petit prince, Antoine de Saint-Exupéry
Invitatie la un film de multe, multe stele in natura si in sufletul unei fetite care incearca sa raspunda la intrebarea "ce inseamna sa imblanzesti?". O vizionare in trei - eu, Liliana si Igor- la cinema Union, duminica dupa-amiaza cand soarele isi intindea razele catre noi, dupa ce zile in sir norii densi i-au tinut calea si dorinta de a ne incalzi. Refugiu: sala de cinema pustie, populata totusi la puterea a treia de cei dornici de o poveste fascinanta in sanul naturii si a puterii ei regenerative. Luc Jacquet, regizorul, realizeaza o incursiune in flora si fauna mediului inconjurator, pornind de aceasta data de la extraordinarul text filosofic pentru copii si adulti scris de Antoine de Saint-Exupéry, "Micul Print". Dupa ce realizase in 2005 un documentar despre colonia de pinguini (La marche de l'empereur), Luc "recidiveaza" cum nu se poate mai bine in aceasta poveste inspirata si rescrisa in maniera proprie, intitulata "Vulpea si fetita".
Amintirile rememorate de fetita devenita mama sunt de de o prospetime si candoare care farmeca auzul si incanta vizual inca de la primii pasi in imensitatea "dumbravii minunate" si a "locuitorilor" de feluri si marimi distincte. Intrebarile fetitei vin din curiozitatea de a cunoaste si de a cerceta ce pare strain, salbatic, neimblanzit. Legile naturii sunt si legile dupa care va functiona si se va dezvolta fetita-mama. Filmul este povestea prieteniei, a riscurilor si incercarilor prin care trec cele doua personaje de care este imposbil sa nu te atasezi timp de un ceas si jumatate.
Timpul trece, anotimpurile se succed emotionant in vietile fetitei si ale vulpii Titou. Personaje noi apar in decorul vast al padurii: ursul, lupii, un linx cam flamand si vietati ascunse in pestera obscura si rece de stalactite si stalagmite. Vulpea e intotdeauna acolo, langa fetita curioasa si ratacita in drumul ei spre casa. Gresesc, fetita nu vrea acasa decat in momentul cand vocea paterna o striga, rupand-o de visele si cautarile in "sauvage"-ul pe care numai un copil pare sa il patrunda, din naivitatea si puritatea varstei fragede. Nu e loc aici pentru maturii care nu inteleg si nu percep vocile naturii, asa cum numai fetita va reusi in final sa ii inteleaga mecanismele si respiratia continua. Comunicarea va fi realizata prin intermediul unui fluieras cu valori incantatorii, gata confectionat din resursele de lemn ale universului in care simpatica si inteligenta fetita intra fara teama.
Filmul s-ar fi putut termina aici. Nu e si cazul lui Luc Jacquet! E nevoie de o "lectie" din care sa invatam ca nu putem poseda, ca nimic din ce credem ca este al nostru nu ne apartine cu adevarat daca nu iubim. Filmarile macro in stil Discovery Channel, Animal Planet, National Geographic fac apel la emotia si frumusetile ascunse, adesea neglijate si "ucise" de mana omului care apasa pe tragaci pentru a domina si a cuceri natura din care, in mod curios, si el face parte. "Contaminarea" cu realitatea fetitei va fi pentru Titou un adevarat soc, un refuz chinuitor si categoric de neinteles pentru fetita. Ascensiunea din final si reintalnirea cu vulpea pe un alt nivel de intelegere vor contribui semnificativ la raspunsul din intrebarea initiala.
Un film de neratat, insa atentie de vazut doar pe marele ecran, altfel aveti de pierdut foarte mult (e) din spectacolul cinematografic propus de "ochii" sensibili ai lui Luc Jacquet. Pe locuri, fiti gata, start!
Trimiteți un comentariu