Am invatat sa "adun" cand mi se spunea ca am de pierdut.Traiesc in dorintele mele si sfaturile oamenilor de bine.
Cutreier si acced la lumi prafuite de uitare si nepasare.
Caut.... si gasesc arar cate-o perla cufundata in nisipul de culoare inchisa.
Stralucirea din lucruri degraba pierduta in smalturi amagitoare.
"Haina face pe om", se zice, dar cine mai ramane tangibil in trecerea palida a vremii?
Intrebari continue si translucide, zadarnicite in materii carnoase le simt sensul.
O ploaie "surpriza" inunda caldaramuri si suflete uscate de gandurile banilor "mirositori".
Ce ramane si ce urmeaza din acest zbucium mundan exista,
Stii prea bine, mai presus de "colosii urbani",
Monstrii imaginati de acel Quijote apus si trist in ev mizer,
Erectii cosmopolite ce sufoca, vai, contactul cu Cerul!
Ultim rand ce-mi ramane acum, poate chiar doua-trei
Scrisoarea mea invizibila cu idei care ma bucura mereu,
Adresata nu stiu cui vrea sa inteleaga respiratii si oftaturi.
O alinare ultima- totu-i desertaciune, mai putin Tu.
Trimiteți un comentariu