CINEFAN

Zece ani mai tarziu [1951], referindu-se la Kane, Andre Bazin dadea cea mai inalta apreciere tocmai manierei narative a lui Kane, comparand-o cu cea din In cautarea timpului pierdut, romanul lui Proust.

"Asa cum Proust facea sa tasneasca intreaga existenta a povestitorului dintr-o ceasca de ceai in care acesta muia o "madeleina", la fel si Welles determina intreg destinul lui Kane, izbucnind din imaginea unei casute peste care se asterne zapada... (n.a. Evident ca Bazin se refera aici la globul de cristal pe care il scapa din mana Kane muribundul.) Numai ca Welles aduce, in plus, o multiplicitate a perspectivelor. Toti cei care il cunosc pe erou ii fac portretul conform propriei lor viziuni si experiente traite in legatua cu personajul... Concluzia spectatorului devine astfel cu totul personala..."(p. 98)

Andre Bazin a spus, odata, ca in istoria artei nu exista realism, ci realisme! Cu alte cuvinte, fiecare epoca isi cauta realismul propriu, adica estetica si tehnica capabile sa-l exprime cel mai complet. Este de la sine inteles ca, pentru cinematograf, tehnica joaca un rol mult mai important ca pentru roman, de pilda. Cele mai importante schimbari care imbogatesc patrimoniul cinematografului nu sunt efectuate sub imperiul modei, ci determinate de evolutia tehnicii. (p. 167)

Intr-un interviu acordat, tarziu, in 1982, societatii de televiziune BBC, [Orson Welles] marturisea: 
"Accept rolurile care mi se ofera ca sa am din ce trai. Daca iti finantezi de unul singur filmele pe care doresti sa le faci, trebuie sa iti agonisesti banii, intr-un fel sau altul. Eu stiu ca ei ma inchiriaza tocmai atunci cand au un scenariu prost, ca sa mai spele rusinea cu numele meu. Ce vreti sa fac? De fiecare data cand accept un astfel de rol sunt constient ca stirbesc ceva din personalitatea actorului din mine..."

[...] Comerciantii nu il puteau aprecia pe Welles-poetul, nu puteau intelege ceea ce el incercase, mereu, sa le explice: 

"Filmul poate fi cu adevarat bun doar atunci cand camera de luat vederi devine ochiul unui poet. Cei care vand filme cred ca nu poetii fac sa se vanda biletele de cinematograf. Ei nici nu banuiesc cat le este de indatorat poetilor limbajului cinematografului. Fara ei, rezerva de "cuvinte" a filmelor ar fi prea limitata ca sa mai poata placea spectatorului. Echivalentul unei gangaveli puerile nu l-ar putea constrange sa scoata banul din buzunar. Fara acoperirea poeziei, cinematograful ar fi ramas o simpla curiozitate tehnica..." (pp. 252-253)