Dom şi Fiona sunt profesori într-o şcoală din zona Provence. Ei împărtăşesc pasiunea pentru dansul latino şi sunt foarte îndrăgostiţi. La sfârşit de săptămână, cei doi amorezi extrem de simpatici şi... firavi fizic participă la concursuri regionale de dans. Iubire, dans, muzică şi copii. Ce fericire şi ce bucurie! Însă într-o noapte, revenind de la un concurs, are loc un accident care le schimbă viaţă într-un mod "ilar". Ar fi trebuit să spun "dramatic"? Nu, nu e cazul şi pentru acest film care aduce aminte de comediile inteligente şi însufleţitoare ale lui Jacques Tati.
Dominique Abel, Fiona Gordon, Bruno Romy (în rolul sinucigaşului imperfect în reuşitele sale multiple) sunt regizori, actori şi producători, dar poate cel mai important este că nu pot fi uitaţi cu uşurinţă pentru toate stările pe care le transmit, şi credeţi-mă nu sunt puţine, văzându-i cum reuşesc să pună spectatorul drept complice la întâmplările suprarealiste din universul lor. Spaţiul este o convenţie, marcată prin linii întrerupte şi multicolore, interioarele sunt mobile şi supuse arderii şi dărâmării, natura poate fi dominată şi "călcată" la propriu. Imaginaţia şi dansul, muzica şi cuvintele puţine, monosilabice ajută la comunicare, iar lipsa unei părţi din întregul fizic (în film, un picior) îi ajută pe cei doi "vagabonzi" să se caute şi, în final, să se regăsească. Pentru fanii lui Igor Cobileanski, regizorul de scurt-metraje din Moldova, Rumba este un "regal" de gag-uri şi poate fi, fără a exagera, o lecţie de cum se face un lung metraj pentru acelaşi Igor Cobileanski, recent lansat în vâltoarea celor peste 60 de minute cu fiasco-ul "Tache"!
Trimiteți un comentariu