Filmul ”Călătoria lui Gruber” este o ficţiune care are la bază un eveniment istoric real: vizita ziaristului şi scriitorului italian Curzio Malaparte la Iaşi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Filmul se doreşte, pe de o parte o satiră a comportamentelor şi a birocraţiei românilor, pe de altă parte, într-un plan mai profund, este adus în discuţie subiectul sensibil al deportării evreilor în ceea ce este cunoscut în istorie ca „Pogromul de la Iasi”.Distribuţia filmului este echilibrată şi aduce în prim-plan actori care reuşesc, în final, să convingă prin prestaţia lor. Merită, deci, menţionaţi Florin Piersic jr. (Curzio Malaparte) – aflat la primul său rol principal, Marcel Iureş (Doctor Gruber), Claudiu Bleont (Col. Niculescu-Coca), Răzvan Vasilescu (Stavarache) şi Alexandru Bindea (consulul italian Guido Sartori).
Pe scurt, subiectul filmului este următorul: la câteva zile după ce Germania şi România atacaseră Uniunea Sovietică, scriitorul italian Curzio Malaparte ajunge la Iaşi, unde capătă un soi de răceală persistentă şi primește o recomandare pentru medicul alergolog Josef Gruber. În timp ce îl caută, descoperă că doar cu câteva zile înainte de sosirea lui în oraş avusese loc un pogrom, în care cetăţeni de origine evreiască din Iaşi fuseseră fie omorâţi în curtea Chesturii, fie evacuaţi cu trenul către o destinaţie incertă şi că doctorul Gruber ar putea fi printre ei. Acesta este începutul “calatoriei” lui Malaparte pe urmele lui Gruber, dar şi un motiv în plus de demascare a incompetenţei şi indolenţei militarilor români.
Pentru veridicitatea personajelor şi locaţiilor din scenariul lui Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu, adaptare a romanului ”Kaputt” (1944), regizorul Radu Gabrea a ales ca actorii să vorbească în germană şi italiană. Limba romană nu lipseşte, însă ponderea este restrânsă şi are o funcţie mai degrabă comică în film (accente, bâlbâieli, înjurături). Ceea ce mi-a atras atenţia la vizionarea în avanpremieră pentru presă are legătură, în mare parte, cu stilul în care a fost tratat subiectul Holocastului în România.
Textul integral pe mix
florin, nu ştiu ce să fac. Malaparte e unul dintre romancierii mei preferaţi. dar parcă nu aş călca în sala de cinema pentru un film de Gabrea, după ce am avut experienţa neplăcută cu "Cocoşul decapitat". mai ales că Piersic presupun că vorbeşte o italiană de baltă iar anti-românismul lui Gabrea iese pe nări. mă gândesc încă dacă o să merg ori ba :))
In mare parte sunt de acord cu tine si.. cu mine :))), insa prestatia din final a lui Marcel Iures merita, numai si pentru cele cinci minute cand mai mult tace si la un moment dat lacrimeaza retinut, sugerand o drama personala. Aici e singurul si marele merit al filmului, in rest pot fi sau nu indreptate justificat sageti inspre regizor, scenaristi, actori...Sa numeri, te rog, de cate ori e pronuntat numele lui Curzio Malaparte. Sincer, eu am renuntat....
Ah.. Ce editura a scos cartile lui Malaparte?
"Pielea" a apărut în colecţia cotidianul, acum vreo 2 ani, cred . iar "kaputt" ştiu că este publicat la polirom. eu cel puţin de la ei o am, apărută tot aşa... vreo 2 ani.
Multam pentru info. Cand dau de niste bani, am sa le iau, macar Kaputt!