Comisara (1967) – Arta şi “muncile” lui Aleksandr Askoldov
Înainte de perestroika lui Gorbaciov şi căderea Cortinei de Fier în Europa, filmul de factură istorică se dovedeşte o constanţa tematico-valorică a cinematografiei ruseşti. Exemplele sunt variate şi numeroase, de la Yakov Protazanov (Părintele Sergey, Aelita), Eisenstein (Alexandr Nevsky, Crucişătorul Potemkin) şi Grigori Chukhrai (Balada soldatului, Al 41-lea) până la Mikhail Kalatozov (Zboară cocorii) şi Elem Klimov (Du-te şi vezi). Dintre toate acestea, filmul Comisara (1967) este unic în istoria cinematografiei, datorită sorţii pe care a trebuit să o îndure regizorul Aleksandr Askoldov încă de la început. Din fericire, reabilitarea a avut loc şi este una binemeritată în ciuda farsei istorice.

Notorietatea filmului este dată în special de povestea “incidentului” care a stat la baza realizării acestei capodopere. Nu este nicio exagerare! Încă de pe platourile de filmare, Askoldov a făcut cunoştinţă cu cenzură comunistă de la Goskino (varianta CNC-ului românesc), fiind forţat de către autorităţi să renunţe la multe dintre scenele dramatice din film: pe de o parte, ideea de revoluţie nu trebuia să aibă accente atât de eroice, pe de altă parte, în una din scenele-scheie, naşterea era “cenzurată” şi trebuia descrisă mai puţin natural şi emoţionant. Cât despre idea de Holocaust şi familie evreiască în mijlocul revoluţiei, nici nu se punea vorba! Filmul se dorea a fi o propagandă pentru Partidul Comunist la împlinirea a 50 de ani de la evenimentele din 1918, când a avut loc Războiul Civil Rus dintre “rosii” bolşevici (comunişti) şi “albii” monarhişti.

În cele din urmă, filmul a “căzut” la vizionarea Comisei şi nu a mai ajuns pe marile ecrane, iar cariera lui Askoldov îşi găsea finalul înainte de a fi început. Filmul era pus la index, iar autorul devenise pentru prea măritul Partid persona non grata. Au trebuit să treacă mai bine de douăzeci de ani până la recunoaşterea valorii certe a creaţiei lui Asklodov. În 1988 filmul “iese” din cutia în care fusese pus de cenzură şi câştigă Premiul Juriului şi premiul FIPRESCI în cadrul festivalului de la Berlin, după ce în urmă cu doi ani acelaşi Goskino refuzase finanţarea restaurării şi reabilitarea “Comisarei” la festivalul de film de la Moscova.

Articol complet pe mix

1 Response
  1. Anonim Says:

    Da, probabil, de aceea este