Dacă Radu Paraschivescu inaugura în urmă cu doi ani la editura Humanitas colecţia "Râsul lumii" printr-o serie de autor de ghiduri de proaste maniere (Ghidul nesimţitului, Mi-e rău la cap, mă doare mintea şi Fie-ne tranziţia uşoară), in notă ironico-neaoşă, presărate cu situaţii şi categorii bine exemplificate şi definite, iată că a venit momentul şi pentru un Atlas de mitocănie urbană, de fapt o anticampanie iniţiată de Radio Guerilla în spaţiul media, ca urmare a fenomenului din ce mai vizibil de prostie, şmecherie şi nesimţire a specimenelor de import-export, apărute din periferii în metropolele "călduroase":
Piţipoanca de companie (Siliconatus Felina)
Ţăranul de mall (Mallus Homo Retardus)
Mârlanul de Dorobanţi (Dorobantio Ostentativus)
Mitocanul de birou (Multinationalus Mitocanus)
Cocalarul din trafic (Musculo Cocalarus)
Bădăranul de cinematograf (Pelicula bipedo retardus)
Interesantă pentru profilul blog-ului este tipologia Bădăranului de cinematograf, descris astfel:
Ţăranul de mall (Mallus Homo Retardus)
Mârlanul de Dorobanţi (Dorobantio Ostentativus)
Mitocanul de birou (Multinationalus Mitocanus)
Cocalarul din trafic (Musculo Cocalarus)
Bădăranul de cinematograf (Pelicula bipedo retardus)
Interesantă pentru profilul blog-ului este tipologia Bădăranului de cinematograf, descris astfel:
"Posesor al unui IQ deloc ridicat, acest exemplar umblă în haită, însoţit de cele mai multe ori de câte o femelă platinată, eventual botoxată.
Indiferent de filmul rulat, va avea întotdeauna de sorbit din pahar sau de făcut câte un comentariu interesant pentru cei din specia lui, enunţat cu voce tare.
Se instigă reciproc, prin hârjoneli şi ţipete ce definesc specia: "Pensionarii, cu faţa la perete!”, "Bine, băăă”, sau "Arde-o, frateee”, poate fi considerat pe drept cuvânt fratele mai mic al Ţăranului de mall, mărturie stând telefonul lăsat mereu deschis, la care răspunde din când în când cu: "Băăăă... sunt la film şi nu pot să vorbesc, băăă... Te sun eu, băăă” şi el fiind în mod evident un personaj foarte important".
Din fericire, întâlnirile cu specimenul de mai sus au fost rare, însă nu lipsite de învăţăminte. Din experienţa personală, am dat de viitori "bădărani" de acest soi ingrat în condiţii foarte interesante. "Bădăranul" cunoscut de mine vorbeşte pe parcursul filmului, desface din materialul de plastic, care foşneşte în momentele de linişte deplină, hrana pe care o înfuleca ("haleşte" pentru a nu pierde din vocabularul fundamental al bădăranului) pentru a putea supravieţui efortului de a sta 1-2 ore pe scaun. Dacă filmul nu e interesant, bădăranul reuşeşte să supravieţuiască printr-un somn profund, scaunul devenind pat, iar cei din jur adevăraţi pereţi umani care trebuie să suporte sforăitul prelung şi răsunător din sala întunecată. Nu exista doi bădărani identici in acelaşi loc, de aceea ei nu se întâlnesc, ci îşi împart "teritoriile" după un plan numai de ei ştiut!
Dacă aveţi experienţe de acest fel şi doriţi să le impartăşiţi, puteţi să vă exprimaţi liber pe mix. Cine ştie ce descoperiri şi variante putem găsi la "regnul" care populează urbea, cu subgenuri şi specii rarisime pe cale de apariţie!
Indiferent de filmul rulat, va avea întotdeauna de sorbit din pahar sau de făcut câte un comentariu interesant pentru cei din specia lui, enunţat cu voce tare.
Se instigă reciproc, prin hârjoneli şi ţipete ce definesc specia: "Pensionarii, cu faţa la perete!”, "Bine, băăă”, sau "Arde-o, frateee”, poate fi considerat pe drept cuvânt fratele mai mic al Ţăranului de mall, mărturie stând telefonul lăsat mereu deschis, la care răspunde din când în când cu: "Băăăă... sunt la film şi nu pot să vorbesc, băăă... Te sun eu, băăă” şi el fiind în mod evident un personaj foarte important".
Din fericire, întâlnirile cu specimenul de mai sus au fost rare, însă nu lipsite de învăţăminte. Din experienţa personală, am dat de viitori "bădărani" de acest soi ingrat în condiţii foarte interesante. "Bădăranul" cunoscut de mine vorbeşte pe parcursul filmului, desface din materialul de plastic, care foşneşte în momentele de linişte deplină, hrana pe care o înfuleca ("haleşte" pentru a nu pierde din vocabularul fundamental al bădăranului) pentru a putea supravieţui efortului de a sta 1-2 ore pe scaun. Dacă filmul nu e interesant, bădăranul reuşeşte să supravieţuiască printr-un somn profund, scaunul devenind pat, iar cei din jur adevăraţi pereţi umani care trebuie să suporte sforăitul prelung şi răsunător din sala întunecată. Nu exista doi bădărani identici in acelaşi loc, de aceea ei nu se întâlnesc, ci îşi împart "teritoriile" după un plan numai de ei ştiut!
Dacă aveţi experienţe de acest fel şi doriţi să le impartăşiţi, puteţi să vă exprimaţi liber pe mix. Cine ştie ce descoperiri şi variante putem găsi la "regnul" care populează urbea, cu subgenuri şi specii rarisime pe cale de apariţie!
P.S. Scurtă descriere a speciei identificate de mine pentru Atlasul de mitocănie urbană
Guralivus Ineptus ex Pipera
Mitocan şi mitoman deopotrivă ce populează îndepărtatul "deşert" al boşilor din Capitală. Se caracterizează printr-un comportament agresiv, altercaţiile îi sunt familiare, banii îi curg din buzunare şi are un singur Dumnezeu - Deus Dorado. De autorităţi nu are teamă, de oamenii sărmani adesea se înconjoară, iar casa, numită şi Villa, de 10 Bipedi Calviti este apărată, zi şi noapte. Prostia îi este a două natură şi opulenţă ostentativă e "arma" sa favorită.
Trimiteți un comentariu