Unu şi cu una fac O şi M.O - la-nceput şi la final de viaţă,
M - cine ştie gându-i ascuns?
Ascult în seri difuze un cânt de mult apus,
Scufundat în retorici simple, demult stinse!
Ce trăiesc, ce gândesc, ce iubesc, ce urăsc?
Vreau acum să ştiu, de nu- praf în vânt!
Pasărea care zboară lin, oare cată pământul?
OM-ul care vine şi pleacă de nicăieri adus,
Drept cine îi dă spre Cer să vadă?
Culori noi inundă gândul searbăd,
În viitor, cine ştie, un Soare va ieşi.
Las pix, creion şi taste pe masa cu imagini fixe,
Când pot, zic "gata, nu mai vreau", bine?
Final de(-)scris rătăcit când pleoapele se-nchid!
Trimiteți un comentariu