I-a cerut mâna în deşert,
s-au căsătorit la mare, nouă zile de miere,
au petrecut la Baleare.
La cină-au avut un meniu special -
tocană de alge şi-un peşte rotund.
Iar în timp ce mâncau,
aleasa şi-a pus o dorinţă în gând.
Dorinţa i s-a împlinit - a născut un copil.
Dar era, oare, micuţul uman?
Hmmm,
posibil!
Zece degete la mâini, tot aşa la picioare,
avea puţulică, vedea, putea auzi şi simţea,
dar normal?
Nu prea.
Această nenaturală naştere, această pacoste+a lor
era începutul, sfârşitul şi suma jurămintelor.
Ea ceru socoteală la doctor:
"Cum să fiu al meu ast băiat!?
Miroase a ocean, a fructe de mare, -i sărat!"
"Ar trebui să mulţumeşti pentru atât noroc,
chiar săptămâna trecută
am consultat o fetiţă cu trei urechi şi un cioc.
Că fiul tău seamănă c-o stridie
Ce vină am, oare? ....
Nu v-aţi gândit, din întâmplare,
să închiriaţi o casă aproape de mare?"
Fără a şti ce nume să-i dea,
i-au spus, simplu, Sam,
şi uneori, când regretau că n-au doică,
"chestia aia ce seamănă-a scoică".
Se întrebau toţi, dar nimeni nu ştia
când Băiatul-stridie va părăsi cochilia.
Cvadruplii familiei Thompson l-au spionat într-o joi,
clapetă i-au spus şi-au fugit înapoi.
Într-o după-amiază de vară
fu lăsat singur în ploaie.
La intersecţia străzilor Seaview şi Main,
privea curgând în canal
vârtejuri de apă, şuvoaie.
Mama lui, pe şosea,
rulând încet pe prima arteră,
bătea darabana în bord -
nu-şi putea stăpâni supărarea, frustrarea, durerea.
"Pe bune, dragule - spuse ea - ,
ştiu, pare o glumă proastă,
dar ceva miroase a peşte
şi-aceea-i a noastră odraslă.
Nu-mi place să o spun, dar tre' acceptat,
dai vina pe el pentru problemele tale din pat."
Bărbatu-ncercă alifii,
cumpără loţiuni, poţiuni,
tinctura de plumb.
Îl ustură, îl mâncă, sângeră îndelung.
Doctorul spuse:
"Nu pot fi sigur,
dar cauza poate fi ea însăşi un leac.
Se spune că stridiile-s afrodisiac.
De v-aţi mânca fiul,
s-ar putea să o faceţi neîncetat!".
Pe vârful degetelor tatăl veni pe ascuns,
- era o noapte cu lună -
avea broboane pe frunte,
iar pe buze, - o minciună.
"Băiete, eşti fericit? Nu vreau să mă bag,
dar tu nu visezi îngeri cu care te joci printre nori?
Nu ţi-ai dorit niciodată să mori?"
Sam clipi dublu din ochi,
dar rămase tăcut.
Tatăl strânse cuţitul în pumn
şi-şi lărgi nodul cravatei la gât.
De cum fu înşfăcat,
Sam se scăpă-n pijamale de frică.
Tatăl duse cochilia la gură
şi Sam fu-nghiţit într-o clipă.
L-au îngropat degrabă-n nisip, lângă mare,
- au lăcrimat puţin, s-au rugat -
când s-au întors acasă era încă soare.
O cruce din surcele era mormântul Băiatului-stridie.
Cuvintele scrise-n nisip spuneau că Isus mântuie.
Dar amintirea lui se pierdu odată cu primul val mai înalt.
Odată ajunşi acasă în pat, el o sărută şi îi spuse:
"Hai să ne facem de cap".
"De data aceasta", şopti îngrijorată, "să ne gândim, te rog, la o fată".
(Transcriere din "Dilemateca", anul IV, ianuarie 2009)
Trimiteți un comentariu