Dicen que por las nochesno mas se le iba en puro llorar,
dicen que no comía
no mas se le iba en puro tomar;
juran que el mismo cielo
se estremecía al oír su llanto
Cómo sufria por ella,
que hasta en su muerte la fué llamando:
Ay, ay, ay, ay, ay, cantaba,
ay, ay, ay, ay, gemía,
ay, ay, ay, ay, cantaba
de pasión mortal moría.
Que una paloma triste
muy de mañana le va a cantar
a la casita sola
con sus puertitas de par en par;
juran que esa paloma
no es otra cosa mas que su alma,
que todavía la espera
a que regrese la desdichada.
Cucurrucucú, paloma,
cucurrucucú, no llores.
Las piedras jamás, paloma
qué van a saber de amores.
Cucurrucucú, cucurrucucú,
cucurrucucú, paloma no llores.
Se zice că în fiecare noapte
Râuri de lacrimi vărsa,
Se zice că nu mânca,
Numai în băutură amarul şi-l îneca,
Chiar şi Cerul, se zice, s-ar cutremura auzind-i plânsul.
Atât de mare era suferinţa pentru ea,
Că şi în ceasul morţii nu înceta să o strige:
Ah, ah, ah, ah, ah, ah - cânta
Ah, ah, ah, ah, ah, ah - se tânguia
Ah, ah, ah, ah, ah, ah - cânta,
Şi muri din dragoste rănită.
O porumbiţă tristă, se zice,
în zori de zi vine să îi cânte
în căsuţa părăsită,
cu ferestrele larg deschise.
Şi poţi să juri că porumbiţa aceea
Nu-i altceva decât sufletul lui,
care o aşteaptă pe nefericită să se întoarcă.
Glu-glu, porumbiţo,
Glu-glu, nu plânge,
Niciodată pietrele, porumbiţo,
Nu vor şti ce-i aia iubirea.
Glu-glu, glu-glu
Glu-glu, să nu plângi, porumbiţo!
Trimiteți un comentariu