CINEFAN

Regina Albină (L'ape regina) este o comedie italiană, în alb-negru, în regia lui Marco Ferreri, de care nu am auzit, recunosc, până la acest film. Curios este că în anul 1964 Ferreri vine cu un alt titlu sugestiv: La Donna scimmia (Femeia-Maimuţă). Nu vă faceţi griji, nu e vorba de acele filme de groază, din colecţia de serie B.  
  
Subiectul: o căsătorie într-un stil mai puţin italian ca în alte filme cu temă asemănătoare, cu strigăte şi nervi din te miri ce idee imaginată sau gelozie gratuită. Ba, dimpotrivă! Să va spun de îndată care este povestea: Alfonso (Ugo Tognazzi) e un bărbat ajuns la 40 de ani, care a frecventat femeile mai ceva ca un zapping de pe un post pe altul. 1-2-3 şi viaţa lui se schimbă brusc, când o zăreşte pe Regina (Marina Vlady), provenită dintr-un mediu familial religios până la bigotismul feţelor bisericeşti (măicuţe, înalţi prelaţi) care îi călca adesea gospodăria. Zâmbete, atingeri şi promisiuni de căsătorie, dar nimic mai mult nu poate cere "păcătosul" Alfonso de la "casta" Regina, promisă lui numai după ziua nunţii. Alfonso îşi muşcă în palmă şi zice în sine: "de ce nu". Multe domnişoare ingenue Alfonso a răpus în viaţă lui, doar nu o fi mai abitir cu Regina decât cu celelalte! Zis şi făcut în căpiţă de fân, acompaniaţi fiind cei doi amorezi proaspăt căsătoriţi de un schelet rătăcit prin zonă. Atenţie, un schelet de recuzită, regizoral pentru finalul filmului! 
  
Era să uit povestea spusă de Regina lui Alfonso, naiv foc de urmările deciziei sale: a fost o dată o femeie care, înainte de sanctificare, a trecut prin chinurile de a fi dorită de prea mulţi bărbaţi dintr-o data, vasăzică risc mare de viol. Cum pericol mare la orizont femeia simţea, imediat o rugă tare către Fecioară Măria şi-a îndreptat că să fie salvată din ghearele bărbaţilor smintiţi de gânduri şi pofte necurate. Şi ce să vezi? O minune a avut loc şi femeii i-a crescut de-ndata barbă, că până şi plăcerea s-a transformat pe loc în silă. 
  
Ce poveste şi ce mai viaţă pentru virilul Alfonso! În timp ce Regina devine tot mai frumoasă şi respiră aer curat împrejur în "calitate" de soţie, din ce în ce mai greu e pentru Alfonso să realizeze înţelesul jurământului de fidelitate, "la bine şi la rău". Cred că "... şi la greu!". Nu tu ieşire cu prietenii în oraş sau în călătorie timp de o săptămâna pentru Exerciţii Spirituale, măcar aşa ca-n vremurile de-altădată! Nimic! Bunul prieten Riccardo (Riccardo Fellini) anunţa începutul finalului pentru Alfonso, când îi spune că s-a schimbat şi că nu mai este cel de dinainte, "ca-n vremurile cu franţuzoaica, îţi mai aminteşti, una dintre acele cuceriri?". Cât despre ochi pentru altă femeie nici nu se pune vorba, mai ales când soţia te vizitează la serviciu şi te întreabă cu interes: "ce caută canapeaua asta în birou? Nu e cumva pentru vreo amantă?". Ai naibii bărbaţi, ale naibii femei! 
  
Timpul trece şi Alfonso, cuceritor din cale-afară odinioară, a devenit un prostănac, o statuie inutilă în peisajul mobil al fermecătoarei şi "inteligentei" Regina. O veste bună pentru cei doi însurăţei şi pentru umanitate: un copil îşi va face sosirea! Şi iar Alfonso dă de "greu", căci e imposibil de suportat să afli că nu mai eşti o prioritate pentru Regina ta, tua cara, aşa că retrage-te în anonimat şi termină cu viaţă asta printr-un infarct! 

Cadru final: piatra tombală inscripţionată cu numele lui Alfonso, lume adunată, iar undeva retrasă, îmbrăcată în negru tronează Ea, Regina Albină, mai puternică şi mai zâmbitoare ca niciodată! Comic, sclipitor, ironic, de văzut!