Eric Rohmer a fost mai intai critic si apoi regizor. Alaturi de Godard si Truffaut, el va pune bazele teoretice si estetice ale Noului Val francez in jurul publicatiei programatice "Cahiers du cinéma" si a abordarilor critice ale lui Andre Bazin. Dupa ce publicase in colaborare cu Claude Chabrol un volum despre Hitchcock, Eric Rohmer realizeaza Cele sase povesti morale, un vast proiect teoretic si cinematografic avand ca tema principala:
"le narrateur est a la recherche d'une femme, il en rencontre une autre qui accapare son attention jusqu'au moment ou il retrouve la premiere."
Rohmer se distanteaza oarecum de premisele Noului Val si realizeaza in "Cele sase povesti morale" o videografie in 6 episoade in "vecinatatea" stilului bressonian, riscand astfel sa devina prea banal si traditionalist prin modul de filmare. E un risc, insa rezultatul merita si aduce un plus de valoare limbajului cinematografic, paradoxal prin aparentul anti-cine care il caracterizeaza pe Rohmer: voice off-ul si pozitionarea constiintei in centrul povestii.
Filmele lui Rohmer sunt reconstitutiri ale personajelor, prin cuvinte si actiuni, iar tempo-ul nu este dinamicizat, dimpotriva spatiul si atmosfera generala contribuind la constructia si asa destul de "fragila" a firului narativ. Rohmer este, deci, regizorul conersatiilor sclipitoare (Noaptea mea cu Maud, de pilda) si aduce filmului o puternica trasatura "literara".
La Collectionneuse este cel mai bun exemplu in acest sens. Subiectul poate fi redus destul de simplu: tanarul Adrien pleaca din "citadela" ca sa isi petreaca zilele de concediu pentru a nu face nimic in mirificul decor provensal. Atitudinea puternic reflexiva si de ignoranta a lui Adrien si a prietenului acestuia, un oarecare Daniel, este puternic zdruncinata de prezenta lui Haydee, libertina "colectionara" de barbati, expresia fidela a non-conventionalului si a dispretului regizorilor din Noul Val fata de predecesori. Pe masura ce timpul trece, Adrien ajunge sa fie din ce in ce mai atras de fermecatoarea Haydee, pierzand pariul cu sine si cu "predispozitia" pe care si-o impusese de a fi, macar de aceasta data, in rolul celui "vanat".
Miza devine din ce in ce mai importanta, totul nefiind altceva decat un joc al moralitatilor si a celui care triseaza sau nu. Adrien afirma la un moment dat: "In ciuda vietii meele de ermit, nu m-am rupt de lume". Haydee nu este "colectionara" de barbati, ea este "chercheur" si "explorateur". Cine va avea dreptate in final ?!
La Collectionneuse este referinta pentru La Maman et la putain al lui Jean Eustache din perioada tarzie a Noului Val si aminteste prin personajul hedonic Haydee de tanara si - evident- , mai putin expresiva Ileana Popovici din Reconstituirea, filmul lui Lucian Pintilie din 1968.
Trimiteți un comentariu