Decalog imaginar al regizorului de film
M-am gandit sa improvizez un Decalog idealist al creatorului de film care sa porneasca de la ce trebuie sa fie un film, care sunt limitele si scopul pe care trebuie sa si le propuna regizorul cand e vorba de opera si spectator, precum si natura discursului creativ. Este un simplu experiment de imaginatie pe care vi-l propun cu detasare, un "ghid" de conduita si bune maniere.


1. Eu sunt Spectator, Spectatorul tau.
2. Sa nu ai alte intentii cu filmul tau in afara de principiile si vocatia cu care ai fost inzestrat.
3. Sa nu ingnori criticile de orice fel, caci doar asa adevarul poate fi cercetat.
4. Adu-ti aminte de colegii si profesorii care ti-au dat "uneltele" creatiei.
5. Respecta-ti spectatorul si nu lua in deradere parerea lui.
6. Sa nu iti "ucizi" colegii de breasla printr-un complex de superioritate.
7. Sa nu irosesti o idee buna in detrimentul banalului, a comercialului.
8. Sa nu "furi" din ideile altor regizori, cu exceptia influentei pe care unii sau altii o pot avea asupra creatiei tale.
9. Sa nu incetezi sa crezi ca a fi regizor inseamna a fi responsabil.
10. Sa nu "poftesti" la premiile altora, daca nu ti-ai propus sa perseverezi.