Evidentiam intr-un "post" anterior influenta de leader pe care o exercita regizorul Nae Caranfil in randul colegilor sai de generatie si nu numai. In ultimii 10-15 ani filme precum "È pericoloso sporgersi", "Dolce far niente" si, mai ales, "Filantropica" (va amintiti poate de melodia si momentul "Orange Juice") au facut, pe drept cuvant, din Nae Caranfil un regizor cu stil, cu un umor special, usor intelectualizat si... actual. Pana aici totul e bine. Cum ramane cu restul?
"Restul...." e chiar recentul sau film la a carui premiera am fost prezent in cadrul festivalului de film "B-est" din 2008 unde a si castigat Premiul Publicului (?!). Asteptat cu nerabdare de public si critica, filmul a fost in cele din urma neasteptat de "inconsistent", prea fortat si necaracteristic stilului pe care Nae Caranfil (si) l-a impus.
Alegand un titlu spectaculos ce s-a dovedit, din pacate, o concluzie a calitatii filmului in sine, Nae Caranfil propune in "Restul e tacere" (titlu complet) un document cinematografic a ceea ce a insemnat producerea primului film romanesc, "Independenta Romaniei" (1912), in contextul monopolului si influentei de care compania Gaumonde se bucura in acea perioada in intreaga Europa, inclusiv in Romania. In ciuda promovarii media si a dezamagirii exprimate de Nae Caranfil pentru receptarea mai putin buna de care a avut parte filmul in sali si din partea criticii de specialitate, "Restul..." nu ar trebui considerat de regizor un esec gratuit.
Povestea proiectului lui Nae Caranfil se identifica in mod curios cu povestea din film. Este vorba de aceeasi dificultate de materializare a proiectului, Nae Caranfil afirmand ca i-au luat 20 de ani pentru a face "Restul..", si de o lipsa vizibila cu intentie exagerat rizibila a alegerii distributiei filmului, care aduce aminte de filmele lui Geo Saizescu si Co. din vremurile apuse. Alegandu-si actorii de pe la sitcomuri si emisiuni cu umor burlesc gen "Mondenii", Nae Caranfil a vrut un film mare si ceea ce a iesit a fost... "tacere".
Pe ici-colo se simte "scanteia" lui Nae, dar aceasta dispare cand actorii nu reusesc decat sa se apropie de ceea ce credeam ca nu voi mai vedea in filmele romanesti: mediocritate si lipsa de maturitate in a juca intr-un film. Imaginea e singura care impresioneaza, dar nu e indeajuns cand se pune in discutie "soarta" unui scenariu. Pot sa intrevad "genialitatea" lui Nae poate chiar in maniera in care a fost facut filmul, un dezinteres si o lipsa de viziune regizorala in proiectul gandit acum 20 ani. Daca aceasta a fost intentia, inseamna ca filmul este un "succes".
Trimiteți un comentariu